Ți-ai stabilit tariful uitându-te cât cer alții și ești ocupat în fiecare săptămână. Totuși, la final de lună, după software, contabil și plata ta, nu mai rămâne aproape nimic.
Pe scurt: un tarif trebuie să acopere trei lucruri: costurile de funcționare ale firmei, plata de care ai nevoie și o rezervă pentru lunile slabe și clienții care plătesc târziu. Adună-le pentru o lună și împarte la orele pe care clienții le plătesc cu adevărat, nu la toate orele lucrate. Apoi verifică dacă prețul fiecărui proiect îți lasă o marjă peste costurile directe, nu doar un adaos.
- Costuri lunare de funcționare
- + Plata ta
- + 10% rezervă
- ÷ Ore plătite
- = Tariful minim
Aceasta e o metodă generală de calcul, nu consultanță financiară sau fiscală. Dacă suma pentru plata ta include sau nu impozitul și contribuțiile depinde de forma firmei; întreabă-ți contabilul.
Un exemplu calculat
Un exemplu inventat, dar realist: un designer pe cont propriu cu 2.000 lei pe lună costuri de funcționare (software, echipamente, contabil, telefon), care vrea să-și plătească 7.500 lei pe lună, plus 10% rezervă. Asta înseamnă 10.450 lei pe lună de acoperit.
| Ore pe lună | Tarif necesar | |
|---|---|---|
| Toate orele lucrate facturabile | 160 | 65 lei |
| Cam 60% facturabile | 96 | 109 lei |
109 lei/oră
Ofertele, e-mailurile, facturarea, învățatul și găsirea următorului client iau timp pe care nu-l plătește nimeni. Dacă stabilești prețul ca și cum fiecare oră ar fi facturabilă, ceri 65 lei și ai nevoie de 160 de ore plătite care nu vin. La cam 60% facturabil, minimul e 109 lei. E un prag, nu un preț: cât sunt dispuși clienții să plătească pentru munca ta poate fi mai mult.
Adaosul nu e marjă
Dacă o lucrare are 5.000 lei costuri directe (un subcontractor, materiale) și pui un adaos de 50%, prețul e 7.500 lei, iar marja ta e o treime din preț, nu jumătate. Ca să păstrezi jumătate din preț, cere 10.000 lei.
Pașii
1. Adună trei luni de costuri de funcționare
Software, echipamente, contabil, asigurări, telefon, comisioane bancare. Împarte la trei pentru o cifră lunară.
2. Hotărăște-ți plata lunară
Suma de care are nevoie casa de la firmă în fiecare lună (împarte fiecare plată).
3. Adaugă o rezervă
10% acoperă lunile slabe, plățile întârziate și scumpirile. Unii folosesc mai mult.
4. Numără orele plătite cu adevărat de clienți
Urmărește două săptămâni obișnuite: ore facturabile față de tot restul. Multe firme de o persoană ajung undeva între jumătate și două treimi; folosește cifra ta.
5. Împarte și rotunjește în sus
Ăsta e pragul. Fă oferte peste el și nu coborî sub el ca să câștigi o lucrare.
6. Verifică-l în fiecare trimestru
Costurile cresc, deci și pragul. Compară cât ai câștigat de fapt pe oră cu pragul tău (revizuirea lunară).
Capcanele
- Să copiezi tariful unui concurent. Costurile și orele lui nu sunt ale tale. Află-ți întâi pragul.
- Reducere fără nimic în schimb. Dacă prețul scade, cere ceva înapoi: un avans, plată mai rapidă, un volum mai mic de lucru.
- Să uiți comisioanele și taxele. Comisioanele de plată și taxele trebuie să vină de undeva; taxele le acoperă regula de împărțire, comisioanele costurile de funcționare.
- Să nu crești niciodată prețurile. Costurile tale cresc în fiecare an. Încearcă o mică creștere la ofertele noi și vezi ce se întâmplă.
Încearcă cu cifrele tale
Notează costurile lunare de funcționare, plata lunară și orele facturabile. (Costuri + plată) × 1,1 ÷ ore e pragul tău. Apoi compară-l cu cât ceri azi.
Un singur lucru de făcut azi
Uită-te la ultimele trei facturi și împarte fiecare la orele pe care le-a luat de fapt, cu tot cu e-mailurile și revizuirile. Compară rezultatul cu pragul tău.
Unde intră Volora
În Volora, un proiect Firmă cu categorii pentru costurile de funcționare arată cât costă de fapt firma în fiecare lună, cu bugete și alerte de buget când o categorie crește pe nesimțite. Plățile clienților intră într-un portofel al firmei, iar plata ta e un transfer în portofelul personal, așa că vezi dacă tariful chiar te plătește. Tariful îl calculezi tot tu; Volora îți arată cifrele de care ai nevoie pentru el.